Cu cât ai mai multe așteptari de la o persoana, cu atât esti mai dezamăgit pe zi ce trece. Aviz amatorilor care își pun încrederea aiurea in cine nu trebuie.

Whatever people say I am, that's what I'm not.

Uneori lucrurile nespuse la timp rămân nespuse pt totdeauna,sau numai au nicio valoare spuse prea târziu.

Cine te iubeste te cauta si fara motiv:)

Kissing her on the forehead is one of the sweetest things in the world!

Do more,need less!

Uneori este mai bine să-ți pierzi speranța decât să-ți pierzi timpul sperând...

Oare cât timp poți duce dorul unei persoane care nu se va mai întoarce niciodată?

Ne place să ne mințim singuri și să ne facem rău.Ne ascundem din frica de a pierde dar la sfârșit nu ne pierdem decât pe noi.

Sunt persoana care e mereu acolo atunci când cazi, ca să te ridice.

Sunt persoana care spune "Îmi pare rău" chiar și atunci când nu e vina ei.

Sunt persoana care a pierdut multe pe drum, dar nu s-a dat niciodata bătută.

Sunt omul care a înțeles că pentru a trece peste o iubire care a durut și s-a pierdut, trebuie să înveți să iubești din nou.

Și am mai înțeles un lucru... că oricât de dezamăgit ai fi la un moment dat, viața îți va scoate în cale și lucruri bune pentru a compensa!

Sunt prizoniera unor alegeri greșite care m-au salvat, cândva, de la moarte, dar care mă țin acum departe de viață.

Uneori ne încăpățânăm să-i iubim chiar pe cei care ne-au făcut cel mai mare rău.Care ne-au ținut prizonieri într-o relație de pe urma căreia am pierdut ani, demnitate, onoare și stima de sine.

Alice Nastase, Dragostea e un bonsai

It's like you're screaming, and no one can hear .You almost feel ashamed...that someone could be that important...that without them, you feel like nothing.No one will ever understand how much it hurts.You feel hopeless; like nothing can save you.And when it's over, and it's gone,you almost wish that you could have all that bad stuff back...so that you could have the good...

Cred că toți am simțit măcar odată nevoia de a fi singuri, de a pleca departe de toate necazurile,de toate nereușitele...dar oare câți dintre noi am avut curajul de a o face până la capăt?Oare câți am spus stop ,am înfruntat situația și câți am ales să fugim de realitate?

Did I met you for a reason or for a season?

Poți să vi apoi să pleci dar te rog pe bune

De data asta daca pleci pleacă undeva în lume

Știu că nu te mai am și nu îmi pare bine

Dar mai bine ma împac cu ideea decât cu tine

Uneori aș vrea să știu că unde ești îți merge bine

Aș vrea să trec peste probleme cum ai trecut tu peste mine

Cu toate astea am constatat recent

Viața vinde libertate iar eu-s cel mai sărac client.

It's supernatural!

Și tot ce mai rămâne e un nou început.Care se apropie încet,încet,prinde contur și lucrurile par să aibă sens dinou.Și îmi cer scuze anticipat persoanelor care vor avea de suferit în urma decizilor,faptelor mele.A fost o perioadă colosală,care a lăsat multe amprente asupra mea și a viitorului meu.

De acuma fără regrete.Aveam atâtea planuri puse în stand-by,iar acum voi profita la maxim fiecare șansă pentru a le pune în aplicare.Nu mă interesează părerea ni

mănui și dacă e să o dau în bară,nu-i nimic.E greșeala mea.Nu trebuie să vă f* grija ACUM.O să fiu bine, la fel ca și până acum.Doar încerc să țin pasul cu sentimentele astea de căcat de care numai scap odată.

Out of my hands

Și știu că e prea târziu,pentru că tu niciodată nu vei mai fi la fel.Dar mai știu și că nu o să-ți dai seama de nimic din ce a fost.

Poate e mai bine așa.Am fost copila care a crezut mereu în tine,care a dat iubirii încă o șansă.Și toate pentru ce?

Dar nu despre mine, nici despre tine nu vreau să vorbesc.Încerc doar să pun punct cum îmi vine mai ușor.Până atunci nu voi fi decât o altă fată îndragostită de mângâierile și săruturile tale,dependentă de căldura ta.

Mai dureros decât să uiți, e să-ți aduci aminte mereu!

De ce totul este atât de complicat?

De ce ne ascundem în spatele unei imagini perfecte,când lucrurile stau cu totul altfel?

De ce nu putem iubi sincer,cu naivitate?

De ce mintea și inima nu au aceleași impulsuri?

De ce trebuie să cântărim consecințele fiecărei fapte?

De ce există compromisuri?

De ce renunțăm la ceea ce vrem cu adevărat,doar din dorința de a fi ca restul?

De ce nu putem avea ceea ce ne dorim,ce ne face speciali pentru că suntem pur și simplu noi?

Beție, lacrimi și minciuni

Fără griji, fără complicații.Doar soarele, marea, nisipul, muzica, băutura,iarba și iubirea.Ce poate fi mai frumos de atât?!

"Am să-mi trag un glonț în cap

Și-am să-mi fac o gaură.

Și-o să văd prin ea

Lumea printr-o altă aură."

Dar dacă totuși vei vorbi

Construiește-ți ecoul înlăuntrul propriei voci...

De ce vreau ce nu pot să am?!

23

Norii se aștern pe foaia cerului precum lacrimile pe chipurile oamenilor.Cerul senin plin de fericiri se pierde undeva în zare,ascunzând orice mic indiciu al prezenței sale.Crapă, ieșind la iveală lumina divină și odată cu ea toate sentimentele păzite în furtuna sufletelor noastre.O perdea de praf nenorocit se anunță în urmă pustiind totul în urma ei.

Stihul străveziu al șoaptelor adie în nicăierea neștiinței și nepăsării sempiterne.

It's over!

Încep să mă satur.Prea multe și toate odată.Încet,încet mă trezesc la realitate.Realitatea noastră.Poți să te ascunzi în spatele poveștilor tale dar nu ma lua drept proastă.Pt că nu sunt.Și nici nu pot să-mi mușc limba de fiecare dată și să fiu tot eu fraiera care iartă tot.Ce sentiment ai când ești conștient de încredera mea dar tot odata îți bați joc de ea?Te încântă?Aș fi vrut să fiu lângă tine când ți-am aruncat adevărul în față.Nu știai ce minciuni să mai scornești.Am văzut cât de mult îți pasă.Credeai că aș fi făcut totul pt tine?Ești doar un alt prost plin de el.Credeai că ești mai bun dar până și ea și-a bătut joc de tine fraiereeee!

Singur intr-un muzeu cu figuri de ceara

Rece.Totul e rece.În jur văd numai chipuri moarte.Sunt singură într-o lume din care nu pot ieși.O lume din ceară.Nu știu cum am ajuns aici,sau unde mă voi duce.
Mă plimb de ceva vreme dar e ca un deja-vu prost care nu-mi dă pace.Cunosc deja prea bine zona.Simt că înnebunesc.Singură între 4 pereți.
Dau colțul .Cineva îmi face cu mâna.Merg mai departe.Intru într-o cameră.Domnu acesta mă invită înăuntru.În mod subit aud țipete din camera respectivă.Un bărbat și o femeie în plin conflict.Nu i-am observat la început.Intervin între ei, dar mă ignoră de parcă nu aș exista.Mă dau un pas în spate și cineva mă atinge pe umăr.Ce să vezi?Un monstru cu zâmbetul până la urechi și un topor în mână.Ies țipând din cameră, și ajung într-un hol, în care siluetele prezente se uită insistent la mine, cu o expresie nu tocmai prietenoasă pe fețe.Încerc să fug de privirile dușmănoase, dar brusc, locul îmi inspiră un sentiment nemărginit de teamă.Aud râsete, sunete,dar care nu există cu adevărat.Îmi fac curaj sa înfrunt fantezia și mă avânt în necunoscut.Dar brusc, e liniște.Prea liniște.Nu au rămas decât pereții cenușii, în rest nimeni.

Oare ce s-a întâmplat?

Om pierdut

E vară.Apusul este aproape.Stau pe malul mării și sunt martor la masacrul dintre soare și orizont.Un amalgam de culori care îți induc o stare prea psihedelică de relaxare.E frumos.
Îmi dau jos ochelarii de soare ciobiți, iar în ei văd cum barba mi-a crescut până pe piept.Mii se fire albe pe un singur chip palid.Mă uit de ceva vreme încercând să-mi numar ridurile și cicatricile care mi-au apărut de-a lungul anilor.Nu văd mare lucru.Poate lumina e de vină.Norii sunt prea groși.Doar picături de sânge au mai rămas din soare.
Tot ce mai am este o bere.Mâinile murdare îmi tremură la fiecare înghițitură.Marea este atât de liniștită.Pescărușii o explorează liberi.Vin mai aproape și îmi arunc picioarele spre ea.Apa îmi pătrunde prin găurile din pantofi.Sunt vechi, la fel ca sufletul meu.
O lacrimă evadează înfrățindu-se cu universul.După ea încă una, și încă una.Obișnuiam să fiu puternic.De asemenea duceam o viață normală, ca oricare alt om.
Îmi plăcea să înot.O făceam destul de bine.Dar azi nu.În seara asta renunț la tot.Am contemplat destul marea.E rândul să ne unim destinele pentru eternitate.Pistruii nopții și amintirea zilei ne vor fi martori.Cu cât mă îndepărtez mai mult,cu atât simt sfârșitul mai aproape.

A venit și vremea mea...

Nu am habar ce să scriu, așa că voi povesti cum mi-am petrecut toata dimineața pe străzile Bucureștiului.

Ora 6.Trezirea.Dă drumul la câine,du-te la baie,comandă un capuccino adorabilei tale mame care nu a avut bunăvoința de a te trezi ,când știa că la ora 8 30 aveam să fiu în cealaltă parte a Bucureștiului,savurează băutura la tv și umplete de nervi că pe toate programele erau numai reclame iar la muzică nimic bun de ascultat la ora aia.

Ora 6 30.Activitatea bautu si tv-ul se prelungesc pân la 7.

Ora 7.Fă-ți iar nervi că maicăta pleacă înainte,că tu ajungi prea devreme.

Ora 7 30.Încă în pat.

Ora 7 45.-”Ai plecat?”/-”Daaa, sun te drum de mult”.Ieși din casă și așteaptă autobuzu în fața blocului.

Ora 7 50.Aglomerație în 41.Fel de fel de mirosuri grețoase,înghesuială.

Ora 8 15.Cobori din 41 și o iei repejor pe lângă Player ca să ajungi într-o altă stație să iei alt autobuz să mergi o stație dupa Caragiale.

Ora 8 30.Coboară la mama naibii, țipetele din telefon se auzeau în tot autobuzul.Încearcă să-ți dai seama unde ești, și ce să vezi? Ești exact in partea opusă de Roma, undeva pe la circul Globus!

Ora 8 45.Strada nu se mai termină.”-Nu vă supărați, cum ajung la liceul Caragiale?”/”-Păi te întorci ,o iei pe strada aia, faci dreapta, mai mergi ,faci stânga, și o ții drept până îl vezi.”/”-Dar pe strada Roma?”/”-O iei înapoi, ieși pe Dorobanți, o ții drept și la un mom dat faci dreapta , dupaia mai întrebi.”

Ora 9.Am facut dreapta prea devreme.Iao înapoi, și continuă să mergi.

Ora 9 10.Într-un final am ajuns.Oprește-te la intrare că ai uitat numele doctoriței și nu ai voie să intri fără buletin și acord.Buletinul meu este arestat deoarece il schimb iar în termen de 7 zile e lipsă,dar noroc cu carnetul.

Ora 9 20.Pune-te pe scaun si așteaptă.Hmm, ciudat.Toată lumea facuse vaccin și nimeni lângă mine la stomatologie.Îmi fac curaj și intru.Nimeni.Dăi și sună.Ca să vezi, mi se spune să mă duc acasă.Glumești?!?!

Ora 10 28.Finally home.Rătăcește-te și pe drumul de întoarcere de ce nu?! cu ocazia asta mai cunoști Bucureștiul.

Ora 11.Scoate iar cățelu afară.Joacăte cu ea.

Ora 11 30.În sfârșit mănâââncc!!

Ora 12.Dăi cu aspiratoru prin cameră.

Ora 13.Plec la școală.Nimic interesant aici.

Ora 18 30.Plec de la școală.

Ora 19.Iar afară cu cățelu.

Ora 20.Afară cu varămea și cu cățeii să-mi dea masca pentru sceneta la franceză.

Ora 21.Mă uit ce teme am.Bun,fac repede jumate din ele,dupaia mă întind în pat.Mă rupe spatelee.

Ora 22 30.Du-te iar afară cu cățelu.

Ora 23.În sfârșit în pijama și stau să scriu la chestia asta:)

http://www.youtube.com/watch?v=y5aTwvWEQD8

„Celor care cred că visele nu pot muri
Celor care știu că ura nu naște copii...”

Mi-e dor de tine...de noi...

Știu că poate e prea târziu,dar te vreau înapoi!Acum mai mult ca niciodată.

Îmi pare rău...

Bitch!

Imaginația se joacă cu mine.Mă cuprinde în brațele ei și nu-mi mai dă drumul.
Sunt prinsă în jocul ei.E ceva gen strategie.Eliberare din propria viață.Detest acest nivel și vreau să ies.Dar nu mă lasă.E ca și cum mi-ar fi furat tastatura.
Încerc să mă trezesc și numai pot.Eu m-am băgat în visul ăsta.Deci de ce să ies?Orice aș face sunt acolo..sau aici....Mă îngrijorează consecințele,dar, dinou,de ce să ies?
Mă împinge din toate părțile,se joacă cu mine.Mă face să văd lucruri care, chiar nu se întâmplă...
Încă puțin, și voi reuși.

Perfecțiune ucigașă

Cum e atunci când îmbrățișezi perfecțiunea pur și simplu?Când totul este cum îți dorești, exact cum ai visat?
Să ai un singur lucru,iar prin el să simți că toată lumea îți este la picioare.Să poți trăi așa la nesfârșit, să n-ai alte nevoi...
Dar fericirea e limitată.Curând vine și clipa în care totul cade și vezi cum se pierde fără rost în fața ta,simțindu-te neputincios și al naibii de nenorocit,făcându-te să regreți fiecare clipă de slăbiciune și inocență pe care ai lasat-o să iasă la iveală.
Pentru că dupaia nimeni nu va sta lângă tine să te aducă pe meleagurile rațiunii.Te lasă singur, să te lupți împotriva tuturor

Amintiri.

Măzgăleala minții o aștern pe hârtie;Zburdă-mi gândul și adie-mi șoapta.
O vezi lacrimă?Te minți,e rouă.Roua dimineții mele.
O vezi ca pe-un efort?Absolut facil.
Oroarea vieții te pândește la cotitură.Plângi.Numai așa poți fugi de ea.
Vrei o bere?Super.Și eu.Hai să bem amarul vieții în speranța soarelui de apoi.

Un țânțărel.

Ea....este acea persoană care îmi este alături mereu.

E varămea mă!!

Mă cunoaște cel mai bine.Știe ce gândesc, cu toate că se întâmpla să fie situații în care să nu înțeleagă de ce am acționat în felul respectiv.Ea nu mă judecă.Mă sfătuiește.Nu mă obligă.Are felul ei aparte de-a mă face să realizez când greșesc.Știe că detest să mi se spună ce să fac.
Una dintre activitățile mele preferate este de a-mi petrece timpul cu ea.Facem cele mai îngrozitoare lucruri împreună.Dar așa ne distrăm noi.Câteodată ne resemnăm stând pur și simplu undeva pentru a vorbi.
E frumoasă,puțin mai scundă,o face pe toanta când se răsfață,are diferite fețe pe care nu ai cum să nu le îndrăgești,spontaniitatea ei te omoară de-a dreptul! și rareori mai este și serioasă.Este genul de fată pe care oricine ar adora-o.
Acum ceva vreme eram trei.De nedespărțit.Să fim împreună mereu, asta era tot ce vroiam.Aveam atâtea vise, atâtea planuri împreună.Nu ne imaginam una fără cealaltă.Cu timpul...am crescut, ne-am schimbat, ne-am îndepărtat...numai e ca înainte...
Ne cunoaștem de-o viață.Ne spunem absolut toate secretele,ne povestim până și cel mai nesimnificativ amănunt.
Ea este Geo bă!Persoana pe care deși am subestimat-o mi-a arătat că poate!Și sunt mândră de ea.

'bout me.

Mara[ciuca] meaaa:X:X:X :Boss.pisi.tsutsu.curcubeu.vuvuuu.aurolacaa.colega de chiul.bff.intr-un cuv ALI.
Elkkuu:X:X: pai sa o loam cu inceputul..:)esti o fetita...rebela...cam asa ceva...imi placi!MULT...pnm....nu cred ca ti-am spus-o,esti de treaba...de gasca...o fire...uneori amibtioasa...posibil si putin rea cateodata:">...hmmm...plimbareata cred...si mai multe...nu cred ca pot sa iti spun acum...pentru ca nu te cunosc ...inca asa de bine:P
Blondaaa maa!!!:X: Colega mea de banca!Esti cea mai boassa colega pe care am avut-o!Si ai fost si esti si vei fi curcubeul meu, chiar daca acum esti doar bruneta
Pogo: Gen esti super..plina de viata..spontana...freaky..nuj...esti o persoana cum nu sunt multe...sti sa il faci pe cel de langa tine sa se simta bine...chiar daca ii e rau.. tu esti tipa aia care poate sa rada orice ar fi...si pe care nu o intereseaza ce zic ceilalti...sau ce gandesc altii despre ea
Leda: pai,tu..tu esti cel mai fericit,zambaret si dragut om!esti o lalea.Esti laleaua mea
Pisi Bo$$ B.: Alice...Cu siguranta ca nu din tara minunilor este o persoana deosebita.Are un fel de a fi ce te captiveaza imediat.Este o prietena adevarata,un inger ce a uitat sa zboare.Impreuna am trecut prin multe,amintiri si momente de neuitat.Clipe amuzante ce te fac sa surazi,numai gandindu-te la ele.Cel mai mult imi place la ea cand ne contrazicem,pe diverse subiecte si tipam una la alta,uneori ne mai si batem,desigur in joaca.Alaturi una de alta stiu ca vom fi mereu pentru ca este o fiinta adorabila
area51-alias-SRI:)): parerea mea, cu ce sa incep:))?am destule de zis nu am apucat sa te cunosc f bine dar am apucat s-o cunosc pe aly cea rebela...cea care ma ”ura ca eram un bebe mare”:)) si pe elka...care ma alerga prin parcul ala cu caini:))sincer:)mi-e dor de clipele alea...le-as mai repeta
Cezar:esti de treaba...umpic fitzoasa si nebuna:))

Aprofundată în d'ale distrugerii

Vreau să spun stop!Vreau să renunț!De ce nu pot?!De ce nu am curajul să renunț la toată minciuna asta în care de altfel trăim amândoi!
Simt cum toată situația asta mă copleșește de-a binelea!Nici lacrimi numai am...
Vreau să fie totul ca la început.Am trăit sentimente atât de frumoase.Nu pot spune că aș muri,nici pe departe.Dar cu siguranță va fi altfel.Îmi e teamă că-ți voi simți lipsa prea mult și sunt conștientă că odată ce am renunțat, e posibil să nu am cale de întoarcere.
Să pun punct și să uit de tine, de mine, de NOI?!Și știu că îmi va fi greu...

Amalgame

Ești tu sigur?Pentru că eu nu sunt.
Incertitudinea demolează zidul realității mele.
Nu mă pot gândi la nimic din ce a fost.Tu îți mai amintești?Acele clipe nu au contat pentru tine.Poate șimai puțin pentru mine.
Am învățat să întorc spatele când numai pot continua.Am învățat că totul are o limită.Oare o pot menține?Cine îți dă un brânci când în stânga e răul iar în dreapta binele.
Tu mă crezi în stare?Poate nu sunt.Mă cunoști?Ai impresia .Nici eu nu mă cunosc.Nici eu numai știu cine sunt.
M-am pierdut.Îmi arată cineva calea spre casă,vă rog?Vreau înapoi.Mi-e frică și mi-e dor.Ajutor...
Iubesc.Dar nu sunt sigură.Am copilărit împreună cu acest sentiment.Dar încet-încet ne-am îndepărtat.Și nu știu cine-i principalul vinovat....Eu?Tu?Restul?Viața e complicea acestei înstrăinări.E grea.Pentru că noi ne-o construm în felul ăsta.
Ce frumoasă e dragostea...
O putem primi cu brațele deschise.Da,putem,pentru că ea unește sufletele.
Monotonia,invidia,egoismul, sunt unii dintre principalii inamici.Atacă acest sentiment firav și o seacă de puteri.Îi taie ultima suflare și înlătură orice fărâmiță de atașare sentimentala rămasă după înfiorătorul masacru.
Te-ai gândit vreodată ce simplu este să spui ”nu”?!Te-ai gândit vreodata ce simplu e să spui ce simți fără pierzi?Eu da.Si am realizat că asta te trage câteodată în jos.Lumea e străină.Ei judecă fără să cunoască, să aibă vreo idee despre ce înseamnă moralitatea.
Sentimentele seci, dure, reci, domină împrejurimile.

Fleurs du mal

Adevărat...chiar n-am știut.N-am știut ce am lângă mine.N-am știut să apreciez vorbele tale.N-am știut să vorbesc când a fost nevoie.

Chiar dacă ai fost un prost, scuzele nu-și au rostul.Încă mi-e dor și mi-e greu să-mi imaginez că unele amintiri nu se vor pierde niciodată....

Mă întreb:acum că te-am cunoscut voi mai simți același lucru oare?

Cred că ăsta e sfârșitul.Păcat că nu m-ai cunoscut cu adevărat.Poate ar fi fost altfel....

Acum știu că tot ce e frumos repede trece.

Dorm!La fel și iubirea ce ți-o purtam...trezește-o, joacă-te cu ea, fă-o doar a ta.Se află într-un loc rece, pustiu, nu e nimeni să o regrete.E înconjurată de flori, de verde...Adie șoaptele în jurul ei,speranța,dorința,setea de pasiune.

Aș vrea s-o văd lângă inima ta.Să se îmbrățișeze, să devină un singur element,liber ca aerul.

Mâine mă trezesc și te văd lângă mine.Ești la fel ca în prima zi.Mă iei în brațe,mă săruți și îmi spui că a fost un coșmar.Că nimic nu va spulbera afecțiunea ce mi-o porți.Că vom fi împreună pentru totdeauna.

Păcat că înca trăiesc un vis pierdut de realitate.

Vorbele tale m-au lovit.Prin câteva cuvinte mi-ai spus tot ce era de spus.Cred că tot ce ne rămâne este să uităm unul de altul și fiecare să privească viața în felul său de acum.

Ești un capitol încheiat din viața mea.