5 iun. 2010

Amalgame

Ești tu sigur?Pentru că eu nu sunt.
Incertitudinea demolează zidul realității mele.
Nu mă pot gândi la nimic din ce a fost.Tu îți mai amintești?Acele clipe nu au contat pentru tine.Poate șimai puțin pentru mine.
Am învățat să întorc spatele când numai pot continua.Am învățat că totul are o limită.Oare o pot menține?Cine îți dă un brânci când în stânga e răul iar în dreapta binele.
Tu mă crezi în stare?Poate nu sunt.Mă cunoști?Ai impresia .Nici eu nu mă cunosc.Nici eu numai știu cine sunt.
M-am pierdut.Îmi arată cineva calea spre casă,vă rog?Vreau înapoi.Mi-e frică și mi-e dor.Ajutor...
Iubesc.Dar nu sunt sigură.Am copilărit împreună cu acest sentiment.Dar încet-încet ne-am îndepărtat.Și nu știu cine-i principalul vinovat....Eu?Tu?Restul?Viața e complicea acestei înstrăinări.E grea.Pentru că noi ne-o construm în felul ăsta.
Ce frumoasă e dragostea...
O putem primi cu brațele deschise.Da,putem,pentru că ea unește sufletele.
Monotonia,invidia,egoismul, sunt unii dintre principalii inamici.Atacă acest sentiment firav și o seacă de puteri.Îi taie ultima suflare și înlătură orice fărâmiță de atașare sentimentala rămasă după înfiorătorul masacru.

Te-ai gândit vreodată ce simplu este să spui ”nu”?!Te-ai gândit vreodata ce simplu e să spui ce simți fără pierzi?Eu da.Si am realizat că asta te trage câteodată în jos.Lumea e străină.Ei judecă fără să cunoască, să aibă vreo idee despre ce înseamnă moralitatea.
Sentimentele seci, dure, reci, domină împrejurimile.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu