Singur intr-un muzeu cu figuri de ceara

Rece.Totul e rece.În jur văd numai chipuri moarte.Sunt singură într-o lume din care nu pot ieși.O lume din ceară.Nu știu cum am ajuns aici,sau unde mă voi duce.
Mă plimb de ceva vreme dar e ca un deja-vu prost care nu-mi dă pace.Cunosc deja prea bine zona.Simt că înnebunesc.Singură între 4 pereți.
Dau colțul .Cineva îmi face cu mâna.Merg mai departe.Intru într-o cameră.Domnu acesta mă invită înăuntru.În mod subit aud țipete din camera respectivă.Un bărbat și o femeie în plin conflict.Nu i-am observat la început.Intervin între ei, dar mă ignoră de parcă nu aș exista.Mă dau un pas în spate și cineva mă atinge pe umăr.Ce să vezi?Un monstru cu zâmbetul până la urechi și un topor în mână.Ies țipând din cameră, și ajung într-un hol, în care siluetele prezente se uită insistent la mine, cu o expresie nu tocmai prietenoasă pe fețe.Încerc să fug de privirile dușmănoase, dar brusc, locul îmi inspiră un sentiment nemărginit de teamă.Aud râsete, sunete,dar care nu există cu adevărat.Îmi fac curaj sa înfrunt fantezia și mă avânt în necunoscut.Dar brusc, e liniște.Prea liniște.Nu au rămas decât pereții cenușii, în rest nimeni.

Oare ce s-a întâmplat?