Aprofundată în d'ale distrugerii

Vreau să spun stop!Vreau să renunț!De ce nu pot?!De ce nu am curajul să renunț la toată minciuna asta în care de altfel trăim amândoi!
Simt cum toată situația asta mă copleșește de-a binelea!Nici lacrimi numai am...
Vreau să fie totul ca la început.Am trăit sentimente atât de frumoase.Nu pot spune că aș muri,nici pe departe.Dar cu siguranță va fi altfel.Îmi e teamă că-ți voi simți lipsa prea mult și sunt conștientă că odată ce am renunțat, e posibil să nu am cale de întoarcere.
Să pun punct și să uit de tine, de mine, de NOI?!Și știu că îmi va fi greu...

Amalgame

Ești tu sigur?Pentru că eu nu sunt.
Incertitudinea demolează zidul realității mele.
Nu mă pot gândi la nimic din ce a fost.Tu îți mai amintești?Acele clipe nu au contat pentru tine.Poate șimai puțin pentru mine.
Am învățat să întorc spatele când numai pot continua.Am învățat că totul are o limită.Oare o pot menține?Cine îți dă un brânci când în stânga e răul iar în dreapta binele.
Tu mă crezi în stare?Poate nu sunt.Mă cunoști?Ai impresia .Nici eu nu mă cunosc.Nici eu numai știu cine sunt.
M-am pierdut.Îmi arată cineva calea spre casă,vă rog?Vreau înapoi.Mi-e frică și mi-e dor.Ajutor...
Iubesc.Dar nu sunt sigură.Am copilărit împreună cu acest sentiment.Dar încet-încet ne-am îndepărtat.Și nu știu cine-i principalul vinovat....Eu?Tu?Restul?Viața e complicea acestei înstrăinări.E grea.Pentru că noi ne-o construm în felul ăsta.
Ce frumoasă e dragostea...
O putem primi cu brațele deschise.Da,putem,pentru că ea unește sufletele.
Monotonia,invidia,egoismul, sunt unii dintre principalii inamici.Atacă acest sentiment firav și o seacă de puteri.Îi taie ultima suflare și înlătură orice fărâmiță de atașare sentimentala rămasă după înfiorătorul masacru.
Te-ai gândit vreodată ce simplu este să spui ”nu”?!Te-ai gândit vreodata ce simplu e să spui ce simți fără pierzi?Eu da.Si am realizat că asta te trage câteodată în jos.Lumea e străină.Ei judecă fără să cunoască, să aibă vreo idee despre ce înseamnă moralitatea.
Sentimentele seci, dure, reci, domină împrejurimile.

Fleurs du mal

Adevărat...chiar n-am știut.N-am știut ce am lângă mine.N-am știut să apreciez vorbele tale.N-am știut să vorbesc când a fost nevoie.

Chiar dacă ai fost un prost, scuzele nu-și au rostul.Încă mi-e dor și mi-e greu să-mi imaginez că unele amintiri nu se vor pierde niciodată....

Mă întreb:acum că te-am cunoscut voi mai simți același lucru oare?

Cred că ăsta e sfârșitul.Păcat că nu m-ai cunoscut cu adevărat.Poate ar fi fost altfel....

Acum știu că tot ce e frumos repede trece.

Dorm!La fel și iubirea ce ți-o purtam...trezește-o, joacă-te cu ea, fă-o doar a ta.Se află într-un loc rece, pustiu, nu e nimeni să o regrete.E înconjurată de flori, de verde...Adie șoaptele în jurul ei,speranța,dorința,setea de pasiune.

Aș vrea s-o văd lângă inima ta.Să se îmbrățișeze, să devină un singur element,liber ca aerul.

Mâine mă trezesc și te văd lângă mine.Ești la fel ca în prima zi.Mă iei în brațe,mă săruți și îmi spui că a fost un coșmar.Că nimic nu va spulbera afecțiunea ce mi-o porți.Că vom fi împreună pentru totdeauna.

Păcat că înca trăiesc un vis pierdut de realitate.

Vorbele tale m-au lovit.Prin câteva cuvinte mi-ai spus tot ce era de spus.Cred că tot ce ne rămâne este să uităm unul de altul și fiecare să privească viața în felul său de acum.

Ești un capitol încheiat din viața mea.