23

Norii se aștern pe foaia cerului precum lacrimile pe chipurile oamenilor.Cerul senin plin de fericiri se pierde undeva în zare,ascunzând orice mic indiciu al prezenței sale.Crapă, ieșind la iveală lumina divină și odată cu ea toate sentimentele păzite în furtuna sufletelor noastre.O perdea de praf nenorocit se anunță în urmă pustiind totul în urma ei.

Stihul străveziu al șoaptelor adie în nicăierea neștiinței și nepăsării sempiterne.

It's over!

Încep să mă satur.Prea multe și toate odată.Încet,încet mă trezesc la realitate.Realitatea noastră.Poți să te ascunzi în spatele poveștilor tale dar nu ma lua drept proastă.Pt că nu sunt.Și nici nu pot să-mi mușc limba de fiecare dată și să fiu tot eu fraiera care iartă tot.Ce sentiment ai când ești conștient de încredera mea dar tot odata îți bați joc de ea?Te încântă?Aș fi vrut să fiu lângă tine când ți-am aruncat adevărul în față.Nu știai ce minciuni să mai scornești.Am văzut cât de mult îți pasă.Credeai că aș fi făcut totul pt tine?Ești doar un alt prost plin de el.Credeai că ești mai bun dar până și ea și-a bătut joc de tine fraiereeee!

Singur intr-un muzeu cu figuri de ceara

Rece.Totul e rece.În jur văd numai chipuri moarte.Sunt singură într-o lume din care nu pot ieși.O lume din ceară.Nu știu cum am ajuns aici,sau unde mă voi duce.
Mă plimb de ceva vreme dar e ca un deja-vu prost care nu-mi dă pace.Cunosc deja prea bine zona.Simt că înnebunesc.Singură între 4 pereți.
Dau colțul .Cineva îmi face cu mâna.Merg mai departe.Intru într-o cameră.Domnu acesta mă invită înăuntru.În mod subit aud țipete din camera respectivă.Un bărbat și o femeie în plin conflict.Nu i-am observat la început.Intervin între ei, dar mă ignoră de parcă nu aș exista.Mă dau un pas în spate și cineva mă atinge pe umăr.Ce să vezi?Un monstru cu zâmbetul până la urechi și un topor în mână.Ies țipând din cameră, și ajung într-un hol, în care siluetele prezente se uită insistent la mine, cu o expresie nu tocmai prietenoasă pe fețe.Încerc să fug de privirile dușmănoase, dar brusc, locul îmi inspiră un sentiment nemărginit de teamă.Aud râsete, sunete,dar care nu există cu adevărat.Îmi fac curaj sa înfrunt fantezia și mă avânt în necunoscut.Dar brusc, e liniște.Prea liniște.Nu au rămas decât pereții cenușii, în rest nimeni.

Oare ce s-a întâmplat?

Om pierdut

E vară.Apusul este aproape.Stau pe malul mării și sunt martor la masacrul dintre soare și orizont.Un amalgam de culori care îți induc o stare prea psihedelică de relaxare.E frumos.
Îmi dau jos ochelarii de soare ciobiți, iar în ei văd cum barba mi-a crescut până pe piept.Mii se fire albe pe un singur chip palid.Mă uit de ceva vreme încercând să-mi numar ridurile și cicatricile care mi-au apărut de-a lungul anilor.Nu văd mare lucru.Poate lumina e de vină.Norii sunt prea groși.Doar picături de sânge au mai rămas din soare.
Tot ce mai am este o bere.Mâinile murdare îmi tremură la fiecare înghițitură.Marea este atât de liniștită.Pescărușii o explorează liberi.Vin mai aproape și îmi arunc picioarele spre ea.Apa îmi pătrunde prin găurile din pantofi.Sunt vechi, la fel ca sufletul meu.
O lacrimă evadează înfrățindu-se cu universul.După ea încă una, și încă una.Obișnuiam să fiu puternic.De asemenea duceam o viață normală, ca oricare alt om.
Îmi plăcea să înot.O făceam destul de bine.Dar azi nu.În seara asta renunț la tot.Am contemplat destul marea.E rândul să ne unim destinele pentru eternitate.Pistruii nopții și amintirea zilei ne vor fi martori.Cu cât mă îndepărtez mai mult,cu atât simt sfârșitul mai aproape.

A venit și vremea mea...

Nu am habar ce să scriu, așa că voi povesti cum mi-am petrecut toata dimineața pe străzile Bucureștiului.

Ora 6.Trezirea.Dă drumul la câine,du-te la baie,comandă un capuccino adorabilei tale mame care nu a avut bunăvoința de a te trezi ,când știa că la ora 8 30 aveam să fiu în cealaltă parte a Bucureștiului,savurează băutura la tv și umplete de nervi că pe toate programele erau numai reclame iar la muzică nimic bun de ascultat la ora aia.

Ora 6 30.Activitatea bautu si tv-ul se prelungesc pân la 7.

Ora 7.Fă-ți iar nervi că maicăta pleacă înainte,că tu ajungi prea devreme.

Ora 7 30.Încă în pat.

Ora 7 45.-”Ai plecat?”/-”Daaa, sun te drum de mult”.Ieși din casă și așteaptă autobuzu în fața blocului.

Ora 7 50.Aglomerație în 41.Fel de fel de mirosuri grețoase,înghesuială.

Ora 8 15.Cobori din 41 și o iei repejor pe lângă Player ca să ajungi într-o altă stație să iei alt autobuz să mergi o stație dupa Caragiale.

Ora 8 30.Coboară la mama naibii, țipetele din telefon se auzeau în tot autobuzul.Încearcă să-ți dai seama unde ești, și ce să vezi? Ești exact in partea opusă de Roma, undeva pe la circul Globus!

Ora 8 45.Strada nu se mai termină.”-Nu vă supărați, cum ajung la liceul Caragiale?”/”-Păi te întorci ,o iei pe strada aia, faci dreapta, mai mergi ,faci stânga, și o ții drept până îl vezi.”/”-Dar pe strada Roma?”/”-O iei înapoi, ieși pe Dorobanți, o ții drept și la un mom dat faci dreapta , dupaia mai întrebi.”

Ora 9.Am facut dreapta prea devreme.Iao înapoi, și continuă să mergi.

Ora 9 10.Într-un final am ajuns.Oprește-te la intrare că ai uitat numele doctoriței și nu ai voie să intri fără buletin și acord.Buletinul meu este arestat deoarece il schimb iar în termen de 7 zile e lipsă,dar noroc cu carnetul.

Ora 9 20.Pune-te pe scaun si așteaptă.Hmm, ciudat.Toată lumea facuse vaccin și nimeni lângă mine la stomatologie.Îmi fac curaj și intru.Nimeni.Dăi și sună.Ca să vezi, mi se spune să mă duc acasă.Glumești?!?!

Ora 10 28.Finally home.Rătăcește-te și pe drumul de întoarcere de ce nu?! cu ocazia asta mai cunoști Bucureștiul.

Ora 11.Scoate iar cățelu afară.Joacăte cu ea.

Ora 11 30.În sfârșit mănâââncc!!

Ora 12.Dăi cu aspiratoru prin cameră.

Ora 13.Plec la școală.Nimic interesant aici.

Ora 18 30.Plec de la școală.

Ora 19.Iar afară cu cățelu.

Ora 20.Afară cu varămea și cu cățeii să-mi dea masca pentru sceneta la franceză.

Ora 21.Mă uit ce teme am.Bun,fac repede jumate din ele,dupaia mă întind în pat.Mă rupe spatelee.

Ora 22 30.Du-te iar afară cu cățelu.

Ora 23.În sfârșit în pijama și stau să scriu la chestia asta:)