Cum e atunci când îmbrățișezi perfecțiunea pur și simplu?Când totul este cum îți dorești, exact cum ai visat?
Să ai un singur lucru,iar prin el să simți că toată lumea îți este la picioare.Să poți trăi așa la nesfârșit, să n-ai alte nevoi...
Dar fericirea e limitată.Curând vine și clipa în care totul cade și vezi cum se pierde fără rost în fața ta,simțindu-te neputincios și al naibii de nenorocit,făcându-te să regreți fiecare clipă de slăbiciune și inocență pe care ai lasat-o să iasă la iveală.
Pentru că dupaia nimeni nu va sta lângă tine să te aducă pe meleagurile rațiunii.Te lasă singur, să te lupți împotriva tuturor
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu